Faraonul Kheops si vrajitorii. Povestirile Egiptului antic

Folclorul egiptean, ca si acela al tuturor popoarelor, tainuia tezaure de basme populare. Ele se transmiteau oral si sunt pierdute pentru noi, in afara de acelea care au primit drept de cetate in literatura scrisa, atat cat s-a mai pastrat si din aceasta. Mostenite la voia intamplarii, dupa ce fusesera alese de scribi, se poate spune ca din aceste povestiri nu cunoastem decat o foarte mica parte, care provine dintr-o selectie adaptata la gustul unui public evoluat. Naratiunea datoreaza originii sale umile o limba simpla, un stil in care repetarile abunda. Se poate atribui unei elaborari secundare recursul la "povestirea-pretext" care incadreaza basmul, ii serveste ca introducere si concluzie sau uneste intre ele mai multe povestiri, in maniera celor O mie si una de nopti...

Ele sunt deosebit de interesante pentru amatorul de folclor autentic, care gaseste in basmele egiptene cele mai vechi versiuni ale povestirilor devenite mai tarziu clasice: Sindbad Marinarul, Ali-Baba si cei patruzeci de hoti, Iosif si femeia lui Putifar etc.

Faraonul Kheops si vrajitorii. Povestirile Egiptului antic.