Unul din marile texte ieșite din exilul sertarului și al manuscriselor indezirabile. O revelație a memorialisticii românești: Jeni Acterian. Născută în 1916, licențiată a Facultății de Filozofie și a Conservatorului de Artă Dramatică, director de scenă în anii de după război la teatrele Odeon, Municipal, Tineretului, Jeni Acterian ne-a lăsat un document de excepție: un jurnal, ținut între anii 1932 și 1947, care luminează într-un chip neașteptat viața culturală și universitară interbelică, avându-i ca protagoniști pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Alice Botez, Nae lonescu, Emil Botta, Marietta Sadova, Haig Acterian, Cella Delavrancea... O carte a lecturilor frenetice, a ambițiilor și eșecurilor, a pasiunii și lucidității.
Jurnalul unei ființe greu de mulţumit este o carte rară, de felul celor – puţine – care definesc o epocă şi marchează generaţii de cititori. Sunt restituite publicului cu fidelitate, în integralitatea lor, cele douăzeci şi opt de caiete cu însemnările lui Jeni Acterian. Ele cuprind perioada 1929–1953 şi sunt însoţite de un aparat critic ce lămureşte neclarităţile şi întregeşte deopotrivă imaginea unei lumi apuse şi traiectoria unui destin meteoric. Asemenea Jurnalului lui Mihail Sebastian, singurul comparabil ca importanţă, Jurnalul lui Jeni Acterian stă mărturie pentru o întreagă generaţie: pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Cella Delavrancea, Emil Botta, Nae Ionescu şi mulţi alţii autoarea i-a cunoscut îndeaproape şi-i descrie totdeauna lucid şi inteligent. Sub semnul aceleiaşi intransigente lucidităţi, ce nu exclude autoironia, stau lecturile nesfârşite, viaţa artistică la care participă cu frenezie, evenimentele istorice sau personale, şi chiar dragostea şi moartea – prezentă obsesiv şi premonitoriu.