Regele

Donald Barthelme (1931 - 1989) s-a născut la Philadelphia, în Pennsylvania, însă a crescut în Texas, după ce familia lui s-a mutat la Houston pe când el avea doar doi ani. A urmat cursurile Universităţii din Houston, după care a lucrat o perioadă publicând articole în paginile de cultură ale cotidianului Houston Post. O scurtă vreme a fost directorul Muzeului de Artă Contemporană din Houston, scriind în paralel ceea ce el numea „texte ciopârţite”. În 1962 s-a mutat definitiv la New York pentru a se dedica exclusiv carierei de scriitor şi a început publicând proză scurtă în The New Yorker. Opera sa numără patru romane – Albă ca Zăpada (1967), Tatăl mort(1975), Paradis (1986) şi Regele (1990), peste o sută de povestiri, publicate în volumele Întoarce-te, dr. Caligari, Practici indicibile, acte nenaturale, Viaţa la oraş, Tristeţe, precum şi nenumărate eseuri şi interviuri pe teme dintre cele mai diverse. A fost membru al Academiei Americane şi al Institutului de Arte şi Litere şi unul dintre laureaţii prestigiosului National Book Award.

Considerat unul dintre creatorii ficţiunii postmoderne în limba engleză, Barthelme s-a impus cu stilul său concis şi ironic, în aparenţă extrem de simplu dar încărcat de referinţe metatextuale. Ultimul său roman, Regele, este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Artur şi al Cavalerilor Mesei Rotunde, puşi să trăiască în perioada celui de al Doilea Război Mondial. Ironia lui Barthelme apare insinuant printre discrepanţele dintre lumea aşa-zis romantică a personajelor medievale şi societatea europeană din cel mai tulbure deceniu al secolului al XX-lea.

Colecţia Cotidianul.