Agrapha. Fragmente extracanonice ale Scripturii

Termenul agrapha, folosit de Irineu, Clement din Alexandria, Origen, Eusebiu sau Epifanie și reluat în modernitate de un învățat german din secolul al XVIII-lea, J.G. Korner, se referă la vorbele atribuite lui Iisus și care nu se regăsesc în scrierile canonice din Vechiul și Noul Testament. Cu înțelesul actual, de scurte fragmente ce se găsesc deopotrivă în scrieri canonice și extracanonice, termenul a fost consacrat de Alfred Resch, care l-a folosit pentru a da titlul culegerii sale de „vorbe nescrise” publicate în 1906 (ultima ediție în 2009) și pe care o urmează în principal și această ediție. Accentul pus în egală măsură pe sursele canonice, inclusiv manuscrise, indiferent că sunt neo-testamentare, liturgice ori patristice, face ca lucrarea să fie interesantă inclusiv pentru studenții la teologie și pentru cler.

„Textele agrapha autentice formează o parte integrantă și, în ciuda conciziei lor, prețioasă, a cercetării evanghelice, o îmbogățire deloc neglijabilă a înțelegerii scrierilor pauline și a începuturilor literaturii creștine timpurii – nu doar un semn de întrebare, ci și o indicare a drumului.”

Alfred Resch - Agrapha. Fragmente extracanonice ale Scripturii.

Din cuprins:

Denumirea și conceptul de agrapha • Importanța scrierilor apocrife pentru literatura creștină veche • Agrapha manuscrise • Agrapha liturgice • Agrapha patristice • Agrapha și apocrypha vetero-testamentare • Rezultate finale pentru cercetarea Evangheliilor sinoptice